1După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni și să propovăduiască în cetățile lor.
2Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos 3și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” 4Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: 5Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. 6Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
7Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 8Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților. 9Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc; 10căci el este acela despre care s-a scris:
‘Iată , trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.’
11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13Căci până la Ioan au prorocit toți prorocii și Legea. 14Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. 15Cine are urechi de auzit să audă. 16Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași care șed în piețe și strigă la tovarășii lor: 17‘V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.’ 18Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: ‘Are drac!’ 19A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!’ Totuși Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei.”
20Atunci, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21„Vai de tine, Horazine!”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. 22De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 23Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.”
25În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale! 27Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. 29Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”